Cea din urmă lună a primăverii a început, pentru copiii grupului catehetic, cu o bucurie imensă; cu toții am pornit într-un pelerinaj de 3 zile la mănăstirile din Ardeal și Maramureș. Fiecare staționare a fost un prilej de reculegere, de liniște, de bucurie, de comuniune cu Dumnezeu.
Cu ocazia acestui pelerinaj, semnificația anului bisericesc 2017 a fost marcată; astfel încât, anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului a putut fi mai bine înțeles de către noi deoarece am atins și șase din cele șapte teme ale programului de cateheză: „Mărturisirea credinţei ortodoxe în vremuri de prigoană” şi „Chipuri de mărturisitori creştini ortodocşi în perioada comunistă” prin traseul pe care l-am urmat,fiind unul emblematic,încărcat de istorie şi mister (Mănăstirea Prislop, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci-Aiud, Mănăstirea Nicula).
De asemenea pelerinajul ne-a oferit o viziune asupra primelor patru teme ale programului de cateheză, găsind răspunsuri la o groază de întrebări, în special, “Ce este icoana?”, dar si “De ce nu este icoana chip cioplit?”. Am văzut astfel că icoanele îndeplinesc un rol important atât în cultul ortodox, cât și în viața creștinului ortodox.
Densitatea, atât numerală (deoarece traseul a fost încărcat - prima zi - Lacul Roșu, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Catedrala „Reîntregirii Neamului”, Catedrala Mitropolitană și cetatea, Mănăstirea Prislop; ziua a doua - Mănăstirea Dumbrava, Mănăstirea Nicula, Săpânța (Biserica din Săpânța și Cimitirul Vesel); ziua a treia - Mănăstirea Săpânța Peri, Mănăstirea Bârsana, Mănăstirea Moisei, Mănăstirea Sfântul Ilie), cât și spirituală a pelerinajului a impresionat pe fiecare în parte, astfel, în sfârșitul pelerinajului am putut recunoaște că am plecat turiști, dar ne-am întors pelerini.
