Satul BOIŞTEA este aşezat pe versantul sudic al Dealului Boiştea la o distanţă de 11 Km faţă de oraşul Tg. Neamţ. Aşezarea omenească pe acest versant se pierde în negura secolelor. Ocupaţia veche a locuitorilor satului a fost păstoritul, iar mai târziu şi agricultura. Însăşi numele satului „BOIŞTEA”, spun bătrânii, vine de la creşterea bovinelor, respectiv BOI
Totuşi, dacă am lua adevăratul înţeles al cuvântului BOIŞTE – loc de depunere a icrelor, de bătaie a peştilor, lucru care are loc primăvara în Ozana la miază – noapte şi în pârâul Topoliţa la miază – zi ar îndreptăţi numele dealului care desparte cele două râuri, iar da numele satului. Locuitorii satului sunt oameni gospodari, harnici şi cinstiţi. Cât priveşte viaţa religioasă a enoriaşilor se spune că aici a fost prima aşezare monahicească din Moldova şi că în actuala grădină a şcolii satului a fost înmormântat unul dintre primii Ierarhi Moldoveni. Schitul Boiştea în care au vieţuit la început călugări, apoi călugăriţe a dăinuit până la începutul sec. XIX-lea, când apar însemnări ale preoţilor de mir. Cercetând însemnările făcute pe cărţi şi icoane, se constată că între anii 1380 – 1860 au avut loc schimbări radicale la biserică. S-au făcut reparaţii, s-au înlocuit icoanele vechi, cărţile de slujbă şi s-au hirotonit preoţi de mir şi diaconi autohtoni. La reparaţia din 1937 meşterul dulgher Gheorghe Păvălan din acest sat a găsit între peretele de rezistenţă şi îmbrăcămintea de scândură a absidei laterale dinspre miază – zi o scândură care purta data 1792 şi numele meşterului Simion A. Anei, care a condus lucrările bisericii. Neculai Livadaru care a fost epitrop al bisericii a confirmat de-a lungul vremii această afirmaţie. În podul bisericii s-au găsit o icoană a Sf. Ierarh Nicolaie cu inscripţie în limba slavonă datată din 1779 şi care a fost fixată în partea de nord a catapetesmei, iar în anul 1832 a fost înlocuită cu alta dăruită de Busuioc Bicleanu. Aceste descoperiri atestă că biserica a fost construită în ultimul sfert al veacului VIII – lea. În pomelnicul din 1856 sunt trecuţi la morţi Ghedeon Arhiepiscop, Veniamin Mitropolit, Elisabeta Schimonahaia stareţa, etc, precum şi foarte mulţi enoriaşi. Biserica este construită în întregime din lemn, iar pe dinăuntru este tencuită şi pictată în stil Bizantin în 1846 de pictorul Vasile Muraru. Forma bisericii este de cruce treplată, are trei turnuri şi este acoperită cu tablă zincată. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor construit în partea de miază – zi. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete de lemn boltit. În partea de Apus a bisericii se află clopotniţa construită în anul 1888 care are formă dreptunghiulară cu boltă la mijloc pentru trecere cu acoperişul în formă capiformă. Clopotul aceste clopotniţe datează din anul 1850 iar catapeteasma din sec. al VIII-lea.
