Încă din anul 2016, prin hotărârea Sfântului Sinod din 14–15 noiembrie, ziua de 13 noiembrie, când Biserica îl pomenește pe Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost consacrată în Patriarhia Română Sfintei Scripturi. Alegerea nu este întâmplătoare, Sfântul Ioan Hrisostom fiind considerat cel mai mare exeget al Scripturii în tradiția răsăriteană. În acest context, la Seminarul Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamț, săptămâna 10–14 noiembrie 2025 a fost dedicată celei de-a treia ediții a proiectului „Săptămâna Sfintei Scripturi”, coordonat de prof. Gălușcă Mirel, o inițiativă cultural-duhovnicească menită să formeze în elevi respectul față de Biblie și interesul pentru istoria traducerii și tipăririi acesteia în spațiul românesc și european.
Un moment central al programului l-a constituit a treia ediție a expoziției bibliofile dedicate scrierilor biblice, un eveniment menit să ofere elevilor ocazia de a întâlni veacurile Scripturii prin intermediul unor volume rare și prețioase din tezaurul bibliotecii seminarului. Expoziția a fost organizată de prof. Gălușcă Mirel și prof. Cristina Grigore, bibliotecara seminarului, care au reușit să aducă în atenția elevilor o selecție impresionantă de ediții istorice ale Sfintei Scripturi și lucrări de patrimoniu.
Anul acesta, accentul a căzut pe celebrarea celor 230 de ani de la tipărirea Bibliei de la Blaj (1795), a doua ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, din care au fost prezentate două exemplare aflate într-o stare excepțională de conservare. Alături de aceste volume aniversare, au fost expuse și alte ediții de mare valoare: Biblia de la Petersburg (1819), Biblia de la Buzău (1854–1856), mai multe ediții istorice ale Noului Testament (Mănăstirea Neamț 1818; București 1855; Viena 1868), precum și „Sfânta Scriptură pe scurt” (1847). Expoziția a inclus și ediții rare în limba franceză (1742, Petersburg 1817, Londra 1842), un exemplar al textului masoretic tipărit la Londra în secolul al XIX-lea, Biblia Sinodală (1914) și Biblia din 1936, la care s-au adăugat câteva cărți de cult cu conținut biblic, precum Psaltirea în limba greacă (1817), Apostolul (Neamț, 1835; 1851), Sfânta Evanghelie (Neamț, 1845; București, 1865) sau volumul „Cuvinte la Apostolii duminicilor” (Buzău, 1853) etc.
O noutate remarcabilă a ediției din acest an a fost expunerea monumentalei lucrări „Concordantiae Graecae” a lui Abrahamus Trommius, tipărită în anul 1718 la Amsterdam, în două volume masive. Considerată una dintre cele mai influente concordanțe ale secolului al XVIII-lea, această lucrare a stat aproape două secole la baza studiilor biblice academice europene, fiind un instrument indispensabil pentru filologi, teologi și traducători. Prezența acestei opere în patrimoniul bibliotecii seminarului confirmă valoarea excepțională a colecției sale de carte veche.
Pe parcursul celor cinci zile de activități, programul a fost îmbogățit printr-o serie de ateliere și momente tematice menite să îi apropie pe elevi de lectura responsabilă a textului sacru. Printre acestea s-au numărat: vizionări de film, dezbateri, atelierul „Cum să interpretăm corect un text biblic?”, în cadrul căruia elevii au exersat metode de analiză exegetică, și prezentarea volumului „(Ne)lămuriri din Vechiul Testament”, al părintelui conferențiar Alexandru Mihăilă, de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București. De asemenea, elevii au participat la lecturi comparative în limba română veche, descoperind diferențe de traducere, evoluții lingvistice și nuanțe teologice specifice fiecărei epoci.
Prin diversitatea și valoarea activităților desfășurate, ediția din 2025 a Săptămânii Sfintei Scripturi a oferit elevilor Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț ocazia de a se întâlni cu Biblia în multiplele ei dimensiuni: ca text revelat, ca monument cultural, ca document istoric și tipografic și ca punte peste veacuri între oameni, limbă și revelația dumnezeiască.
Atmosfera creată de expoziție și de ateliere a subliniat, și în acest an, că studiul Scripturii este un exercițiu intelectual, un act de luminare lăuntrică și, în același timp, un mod de consolidare a identității spirituale, în armonie cu tradiția Bisericii și cu valorile culturii românești.
