Ziua universală a iei este sărbătorită în data de 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene. Ia este piesa principală a costumului popular românesc, purtată cu drag și în zilele noastre, în unele zone ale țării, în fiecare zi de sărbătoare.
Ia este o taină a istoriei noastre, o taină care nu s-a învățat din cărți, ci de la mamă la fiică. În trecut, fetele nu se măritau până nu știau a coase. Dincolo de studii și cuvinte ce nu au nicio legătură cu simplitatea strămoșilor, ia s-a născut din lacrimi și rugăciune, din încercări și bucurii, din dragoste și speranță.
Este foarte important să ne cinstim istoria, prin revenirea la hainele tradiționale ale poporului nostru deoarece ia și Liturghia s-au născut în același timp. Au crescut împreună, de mână, pe o cale de secole. Timp de aproape două mii de ani, ia și dumnezeiasca Liturghie au fost o singură ființă. Strămoșii noștrii au știut că în fața lui Hristos, Care se jertfește pe Sfânta Masă, nu ne putem înfățișa oricum. Avem nevoie de o pregătire sufletească dar și de una fizică. Elementul vestimentar a fost o componentă importantă a pregătirii pentru Sfânta Liturghie.
Dacă istoria ne confirmă că ia și Liturghia la români au crescut în același timp, printr-o legătură nemijlocită, mai există încă un argument legat de spiritualitatea țăranului român. Dacă întindem o ie de mâneci, vom forma o Cruce.
Cu siguranță, emoțiile ne pătrund în suflet atunci când o vedem pictată în bisericile noastre pe Sfânta Muceniță Filofteia în costum popular, purtând ie, ilic și catrință lungă , ținând în mâna dreaptă o cruce, ori pe Mucenicul Ioan de la Săliște, purtând sarica ciobănească.
Așadar, în această zi de mare sărbătoare, enoriașii prezenți la Sfânta Liturghie au înfrumusețat biserica , purtând ia tradițională iar copiii grupului catehetic "Copii ai aceluiași Dumnezeu" au lansat o nouă ediție a fișelor parohiale.
